Aaron. Frate cu Moise, mai în vârstă decât acesta cu 3 ani. Urmaş al lui Levi prin Chehat şi Amram. Cum contextul nu pomeneşte nimic de un eventual pericol semnalat în primii ani ai vieţii sale, suntem îndreptăţiţi a crede că Aaron s-a născut înainte de a fi fost proclamate teribele legi egiptene vizând omorârea băieţilor evrei.

Aaron era mai tânăr ca sora sa, Maria. El s-a căsătorit cu Elişeba, fiica lui Aminadab şi sora lui Nahşon, din seminţia lui Iuda. Elişeba i-a născut patru fii: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar. Când Moise a fost invitat de Dumnezeu, pe muntele Horeb, să pornească izbăvirea poporului său oprimat, acesta a încercat să se sustragă unei sarcini de o asemenea dificultate, motivând că el are vorbirea greoaie, limba încurcată. Dar Dumnezeu i-a replicat: “Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor!” Şi Aaron primeşte poruncă din partea Domnului să se ducă imediat în pustie în întâmpinarea lui Moise. Cei doi fraţi se întâlnesc şi se îmbrăţişează. Întorşi în Egipt, ei au adunat pe bătrânii lui Israel pentru a le vesti apropiata eliberare. Aaron, purtãtorul de cuvânt al lui Moise, execută ordinele sale. Purta chiar şi toiagul acestuia, cu prilejul primelor întrevederi cu bătrânii poporului, cu Faraon şi în timpul primelor trei urgii, dar rolul conducător şi răspunderea pentru actul respectiv reveneau tot lui Moise.

Curând după aceea, Moise renunţă în parte la concursul lui Aaron; din acel moment, ori de câte ori toiagul este folosit ca un simbol, Moise este acela care-l mânuieşte. Aaron şi Hur susţin braţele lui Moise când israeliţiim luptă contra amaleciţilor. Legământul Domnului cu Israel de pe Sinai, se ratifică, conform obicelului, printr-o masă comună. Dumnezeu a însărcinat pe Aaron, pe doi fii ai săi, pe Moise şi încă 70 de bătrâni ai lui Israel ca reprezentanţi ai poporului să participe la masa aceasta şi să contemple pe Dumnezeul lui Israel cu prilejul acestei solemnităti. Moise întârzie pe munte şi poporul, impacientat din pricina lipsei conducătorului lui, cere lui Aaron să-i facă nişte dumnezei care să meargă în fruntea sa. Aaron manifestă slăbiciune, cedează cererii lui şi face viţelul de aur.

Potrivit instrucţiunilor primite de Moise din partea Domnului, Aaron şi fiii lui urmau să exercite slujba de preoţi. Tot pe baza acestei prescripţii, când Cortul a fost terminat şi pus în stare de funcţionare, Moise unge în mod solemn pe Aaron şi pe cei patru fii ai săi, îi sfinţeşte prin sângele unor jertfe şi îi îmbracă în haine scunpe, simbol al slujbei preoţeşti. Deci Aaron a fost primul mare preot şi a ocupat această funcţie timp de aproape 40 de ani. La scurt timp după plecarea de la Sinai, ei se asociază Mariei pentru a-l denigra pe Moise din pricina femeii etiopiene pe care acesta şi-o luase de nevastă.

Răscoala lui Core a fost îndreptată, pe de o parte, contra poziţiei rezervate în exclusivitate lui Aaron şi fiilor săi, iar pe de altă parte contra autorităţii politice a lui Moise. Moartea violentă a celor răzvrătiţi a demonstrat că Dumnezeu însuşi i-a investit în funcţiile lor, pe Moise şi pe Aaron. În plus, toiagul care a înflorit pentru Aaron şi casa lui Levi a confirmat dreptul lui Aaron la preoţie.

Spre sfârşitul călătoriei prin pustie, când poporul poposeşte pentru a doua oară la Cades, Aaron şi Moise lovesc stânca, fapte ce dezonorează pe Dumnezeu. Din cauza acestui păcat, cei doi pierd privilegiul de a intra în Ţara făgăduinţei. Ceva mai târziu, pe când israeliţii poposiseră la Mosera, Dumnezeu îi porunceşte lui Moise să-l ia cu sine pe Aaron pe muntele Hor, să-l dezbrace de hainele preoţeşti şi să-l îmbrace cu ele pe fiul său Eleazar. Fratele lui Moise moare acolo, la vârsta de 123 de ani. Poporul declară, în memoria sa, un doliu naţional de 30 de zile.